O, Preasfântă Doamnă din Guadalupe! Coroana cu care îți împodobești fruntea sacră proclamă că ești Regina Universului. Tu ești, Doamnă, căci, în calitate de Fiică, Mamă și Mireasă a Celui Preaînalt, ai putere absolută și un drept cât se poate de drept asupra tuturor creaturilor.

Acestea fiind spuse, și eu sunt al tău; și eu Îți aparțin prin o mie de titluri; dar nu mă mulțumesc să fiu al tău printr-o jurisdicție atât de înaltă pe care o ai asupra tuturor lucrurilor; vreau să fiu al tău printr-un alt titlu, adică prin alegerea voinței mele.

Iată, aici, prosternat înaintea tronului Majestății Voastre, Te aleg ca Regină și Doamnă a mea și, din acest motiv, doresc să-mi dublez stăpânirea și puterea pe care o aveți asupra mea; doresc să depind de Tine și doresc ca planurile pe care Providența Divină le are pentru mine să treacă prin mâinile Tale.

Răspundeți de mine cum doriți; vreau ca toate evenimentele și circumstanțele vieții mele să fie sub controlul vostru. Am încredere în bunătatea voastră că totul va fi spre binele sufletului meu și spre onoarea și gloria Domnului care este atât de mulțumit de întreaga lume. Amin.

Încheiați cu un Tatăl Nostru, o Ave Maria și un Slavă Domnului.

O, Preasfântă Fecioară din Guadalupe! Cât de bine se știe că ești Avocata noastră în tribunalul lui Dumnezeu, căci acele mâini preafrumose, care nu încetează niciodată să ne ajute, se unesc în fața pieptului tău în gestul celei care imploră și se roagă, arătându-ne că de pe tronul gloriei, ca Regină a îngerilor și a oamenilor, îndeplinești și funcția de avocată, rugându-te și obținând în favoarea noastră.

Cu ce sentimente de recunoaștere și recunoștință pot răsplăti o asemenea bunătate, din moment ce nu există suficientă în toată inima mea pentru a o răsplăti?

Mă adresez Ție pentru ca Tu să mă îmbogățești cu darurile prețioase ale carității arzătoare și fervente, ale smereniei profunde și ale ascultării prompte față de Domnul.

Întărește-ți rugăciunile, înmulțește-ți rugăciunile și nu înceta să-L rogi pe Cel Atotputernic să mă facă al Lui și să-mi acorde harul de a veni să-Ți mulțumesc în glorie pentru fericitul succes al mijlocirii Tale. Amin.

Încheiați cu un Tatăl Nostru, o Ave Maria și un Slavă Domnului.

O, Preasfântă Fecioară Maria din Guadalupe! Ce pot să cred când te văd înconjurată de razele soarelui, decât că ești intim unită cu Soarele Divinității, că nu există nimic în casa ta care să nu fie lumină, care să nu fie har și care să nu fie sfințenie!

Ce altceva pot crede decât că ești cufundată în oceanul perfecțiunilor și atributelor divine și că Dumnezeu te ține mereu în inima Sa! Fie ca o asemenea fericire înaltă să-ți fie spre binele tău, Doamnă.

Între timp, copleșit de bucurie, stau înaintea tronului suveranității tale, implorându-te să trimiți una din razele tale arzătoare în inima mea: luminează-mi înțelegerea cu lumina ei; aprinde-mi voința cu lumina ei; convinge-mă în sfârșit că trăiesc în amăgire ori de câte ori nu-mi petrec timpul iubindu-Te pe Tine și pe Dumnezeul meu; convinge-mă în sfârșit că mă amăgesc în mod jalnic atunci când iubesc orice altceva decât Dumnezeul meu și când nu Te iubesc ca Dumnezeu. Amin.

Încheiați cu un Tatăl Nostru, o Ave Maria și un Slavă Domnului.

O, Preasfântă Maria din Guadalupe! Dacă un înger al cerului consideră o atât de mare onoare să fie la picioarele Tale și, ca dovadă a bucuriei sale, își deschide brațele și își întinde aripile pentru a forma un piedestal pentru Majestatea Ta, ce ar trebui să fac pentru a-mi arăta venerația față de persoana Ta, nu doar capul sau brațele mele, ci inima și sufletul meu, astfel încât, sfințind-o cu picioarele Tale divine, să devină un tron demn de suveranitatea Ta?

Binevoiește, Doamnă, să accepți acest dar; nu-l disprețui ca fiind nedemn de suveranitatea ta, căci meritul care-i lipsește din cauza mizeriei și sărăciei mele îl compensez cu bunăvoință și dorință.

Intră și examinează-mi inima și vei vedea că nu este mișcată de alte aripi decât de cele ale dorinței de a fi a ta și de teama de a-L ofensa pe Fiul tău cel divin. Pune-ți tronul în inima mea și ea nu va mai fi înjosită dând drumul vinovăției și devenind sclavă a diavolului. Fie ca doar Isus și Maria să locuiască în ea. Amin.

Încheiați cu un Tatăl Nostru, o Ave Maria și un Slavă Domnului.

O, Preasfântă Fecioară Maria din Guadalupe! Ce alt veșmânt s-ar potrivi cuiva care este un rai în frumusețea sa, decât unul plin de stele? Cu ce s-ar putea împodobi o asemenea frumusețe cerească, decât cu strălucirea unor virtuți la fel de strălucitoare și de strălucitoare ca a ta?

Binecuvântată fie de mii de ori mâna acelui Dumnezeu care a știut să unească în frumusețea ta extraordinară o puritate atât de exaltată și o splendoare atât de strălucitoare și bogată cu o umilință atât de blândă. Rămân, Doamnă, absorbit de o frumusețe atât de plină de har și îmi doresc ca ochii mei să fie mereu ațintiți asupra Ta, pentru ca inima mea să nu fie atrasă de nicio altă afecțiune decât iubirea Ta.

Nu voi putea îndeplini această dorință decât dacă acele stele strălucitoare cu care ești împodobită îmi vor inspira o caritate arzătoare și ferventă, astfel încât să-L iubesc pe Dumnezeul meu din toată inima și din toată puterea mea și, după Dumnezeul meu, pe tine, ca pe un obiect demn de iubirea noastră. Amin.

Încheiați cu un Tatăl Nostru, o Ave Maria și un Slavă Domnului.

O, Preasfântă Fecioară Maria din Guadalupe! Cât de potrivit vorbește despre suveranitatea ta acel covor pe care luna îl formează la picioarele tale sacre! Ai călcat cu picior neînvins peste deșertăciunile lumii și, rămânând superioară întregii creații, nu ai suferit niciodată scăderea celei mai mici imperfecțiuni: dimpotrivă, din prima ta clipă, ai fost plină de har.

Nenorocita de mine, Doamnă, pentru că nu știu cum să-mi mențin scopurile pe care mi le propun, nu am stabilitate în virtute și sunt constantă doar în obiceiurile mele vicioase.

Ai milă de mine, Maică iubitoare și tandră; căci sunt ca luna în nestatornicia mea. Fie ca luna la picioarele tale, adică mereu statornic în devoțiunea și iubirea ta, ca să nu sufăr descreșterea vinovăției. Fă-mi să fiu mereu la picioarele tale în iubire și devoțiune și să nu mă mai tem de descreșterea păcatului, ci să mă străduiesc să mă dedic pe deplin îndatoririlor mele, detestând din toată inima tot ceea ce Îl ofensează pe Dumnezeul meu. Amin.

Încheiați cu un Tatăl Nostru, o Ave Maria și un Slavă Domnului.

O, Preasfântă Fecioară Maria din Guadalupe! Nu văd nimic, nimic în acest portret atât de frumos, care să nu mă conducă la cunoașterea înaltelor perfecțiuni cu care Domnul a înzestrat sufletul tău cel mai inocent.

Acea pânză grosolană și josnică; acea mantie săracă, dar fericită, pe care este imprimată frumusețea ta singulară, dezvăluie limpede profunda smerenie care a servit drept cap și temelie a uimitoarei tale sfințenii.

Nu ai disprețuit să iei biata tilma a lui Juan Diego, pentru ca chipul tău, care este încântarea îngerilor, minunea omenirii și admirația întregului univers, să se poată imprima pe ea. Cum aș putea atunci să nu sper că nenorocirea și sărăcia sufletului meu nu te vor împiedica să-i imprimi chipul tău cel mai grațios?

Îți ofer țesătura inimii mele. Ia-o, Doamnă, în mâinile tale și nu o lăsa niciodată, căci dorința mea este să nu fie folosită pentru nimic altceva decât să te iubesc pe tine și pe Dumnezeu. Amin.

Încheiați cu un Tatăl Nostru, o Ave Maria și un Slavă Domnului.

O, Preasfântă Fecioară din Guadalupe! Cât de misterioasă și cât de precisă a fost mâna Meșterului Suprem, brodându-ți rochia cu acea bordură din cel mai fin aur care îi servește drept garnitură.

Fără îndoială, ea făcea aluzie la acel aur prețios al carității și iubirii de Dumnezeu cu care acțiunile tale au fost îmbogățite. Și cine se îndoiește, Doamnă, că arzătoarea ta caritate și iubirea de Dumnezeu au fost întotdeauna însoțite de iubirea aproapelui și că, în ciuda triumfului tău în patria cerească, nu ne-ai uitat?

Deschide sânul compasiunii tale celui care este atât de nenorocit; dă-ți mâna celui care, căzut, te cheamă să te ridici; adu-ți slava de a fi găsit în mine o nenorocire mai potrivită decât toate celelalte compasiunii și milei tale. Amin.

Încheiați cu un Tatăl Nostru, o Ave Maria și un Slavă Domnului.

O, Preasfântă Fecioară din Guadalupe! Ce ar putea fi imposibil pentru Tine, când, înmulțind miracolele, nici asprimea, nici grosimea tilma nu Te împiedică să-Ți formezi un portret atât de frumos, nici voracitatea timpului, în mai mult de patru secole, nu a putut să-l distrugă sau să-l șteargă?

Ce motiv puternic este acesta pentru a-mi încuraja încrederea și a te implora ca, deschizând sânul îndurărilor Tale, amintindu-mi de puterea amplă pe care ți-a dat-o Atotputernicia Divină a Domnului pentru a favoriza muritorii, să binevoiești să-mi imprimi în suflet chipul Celui Preaînalt pe care păcatele mele l-au șterse!

Nu lăsa grosolania căilor mele rele să-ți împiedice mila; binevoiește doar să mă privești și cu aceasta îmi voi încuraja speranțele; căci nu pot crede că, dacă mă privești, inima ta nu va fi mișcată de milă pentru nenorocirea mea. Singura mea speranță, după Isus, ești Tu, Sfântă Fecioară Maria. Amin.

Încheiați cu un Tatăl Nostru, o Ave Maria și un Slavă Domnului.